Sibiul este un oraş cu o teatralitate specială. De la spaţii la istoric, de la religii la multiculturalism, de la răscruce de drumuri la cetate închisă şi neînvinsa, de la capitală a Transilvaniei la oraş ce-şi păstrează cu încăpăţânare identitatea.

Istoria coerentă a teatrului sibian trebuie urmărită începând din anul 1788, când Martin Hochmeister a ridicat un edificiu destinat spectacolelor - prin transformarea Turnului Gros din centura de apărare a oraşului în clădire pentru teatru. Aici au început să se joace Shakespeare şi Molière cu o consecvenţă de invidiat, piese ale iluminiştilor, ale romanticilor germani, toate fiind consemnate în cronicile unui săptămânal teatral. După 1800 încep să apară, pe lângă repertoriul obişnuit, spectacole de teatru şi muzică inspirate din viaţa cetăţii, cum ar fi: Pădurea Sibiului, Trei tablouri ale Ardealului de altădată sau Ce-ţi tot povesteşte Sibiul (1853).
\"Cel mai plin de viaţa dintre toate ţinuturile imperiale\" - se spunea despre Sibiu, unde spectacolele de teatru erau organizate în limba germană. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea începe şi în limba romana o activitate teatrala mai susţinută. Astfel, din 1864, la Sibiu au început să se perinde trupa lui Mihai Pascaly şi Fani Tardini (1864), timidul sufleur Mihai Eminescu (1868), Matei Millo (1870) iar Zaharia Barsan alcătuieşte o trupă de teatru de amatori (1905). Un moment crucial în destinul teatrului sibian este înfiinţarea, în anul 1923, a Companiei teatrale ASTRA care va deveni Teatru Naţional, al doilea din Transilvania.