Tinutul a fost locuit din timpuri foarte îndepartate, înca din mileniul I î.e.n.. Aici au trait dacii, apoi romanii care aveau un castru puternic la Boita (caputum stenarum) si drumul spre Apulum care trecea prin apropiere.
În evul mediu populatiei românesti de aici i se adauga colonistii germani veniti în sec. al XII-lea si al XIII-lea. Prima mentiune documentara despre o asezare pe locul actual al orasului dateaza din 1204 - într-un document al regelui Emeric sub denumirea de "Rivetel".
Gradul de dezvoltare si numarul crescut al locuitorilor face posibil ca în jurul anului 1300 sa înceapa constructia unei impunatoare biserici fortificate. Ea a fost ridicata pe temelia unei bazilici realizata în stil romanic, cu un masiv turn spre vest. Odata cu cresterea primejdiei turcesti,s-a trecut la fortificarea acestei constructii, dându-i un caracter militar, introducându-se si modificari de stil de la romanic la gotic.
Localitatea începe sa se dezvolte din punct de vedere economic tot mai mult, mai ales în sec. XIV-XV. Breslele si meseriile de asemenea se dezvolta cu iuteala, în special productia de seceri, care erau adesea exportate peste granita. Pentru ca se practica si agricultura, secerile erau folosite mult si de localnici, asa cum reiese din unele documente, unii din ei aveau mosii întinse.
Pe lânga breslele care produceau seceri, se cuvin a fi mentionate, în secolul al XVI-lea, alte câteva bresle importante din diferite domenii. Aparusera astfel producatorii de lâna, selarii si olarii care, mai târziu, în secolele XVIII- XIX aveau sa se transforme în manufacturi si apoi în fabrici. Desele invazii ale turcilor în Tara Româneasca faceau ca primejdia sa creasca pentru Cisnadie. Din aceasta cauza se va observa tot mai mult o întarire a legaturilor dintre domnii Tarii Românesti si conducatorii localitatii Cisnadie.
În 1241 asezarea este distrusa de mongoli. În 1323 apare, într-un document emis de regele Carol Robert de Anjou, pentru prima data, si denumirea germana a localitatii: "Heltau", sub titulatura de "Civitas".
În perioada anilor 1456-1462, conflictele comerciale ce apar temporar între Vlad Tepes, care proteja pe negustorii munteni, si negustorii sasi din Ardeal determina pe cisnadieni sa-si fortifice cetatea, ridicând un al doilea zid în jurul cetatii, construind niste turnuri puternice în interiorul ei, procurându-si totodata si arme de foc.
La 1460 sunt atestati peste 100 de mestesugari la o populatie de 200 familii.
În 1490 turcii au ars asezarea, iar în 1493 au revenit, dar au fost înfrânti la Turnu Rosu, la lupta participând si cisnadienii. Mai târziu, în timpul evenimentelor de la începutul sec. al XVII-lea, când Mihai Viteazul faurea prima unitate politica a celor trei tari romanesti, cisnadienii au avut putin de suferit, chiar daca erau în apropierea operatiunilor militare, lupta având loc la Selimbar, în 28.10.1599.
Atitudine loiala fata de cisnadieni a avut printul Gheorghe Racotzi care a domnit între 1630-1648. Chiar daca din 1634 le-a impus o încartiruire de soldati pe termen de 10 zile care n-a fost placuta deloc, datorita salbaticiei mercenarilor, totusi cisnadienii au primit de la principe multe privilegii. A acordat tesatorilor mari drepturi, le-a luat apararea împotriva exigentei notarului de stat din Sibiu si cu aceasta ocazie Cisnadia este mentionata din nou ca un târg.
La sfârsitul secolului XVII-lea si începutul secolului XVIII-lea austriecii reusesc sa patrunda în Transilvania, sa înlature dominatia otomana, pe care o înlocuiesc cu cea habsburgica, mult mai aspra asa cum va reiesi din analiza unor documente. Nemiloasa dominatie habsburgica va duce la izbucnirea numeroaselor rascoale.
În 1806, Cisnadia a primit de la Împaratul Francisc reînnoirea vechiului drept de a avea târg, fapt pentru care s-au cheltuit multi bani, la vremea respectiva, întrucât sibienii se împotriveau. La începutul sec. al XIX-lea, numerosi vizitatori ai Sibiului si Cisnadiei dau informatii pretioase cu privire la harnicia cisnadienilor si la numeroasele mestesuguri practicate de acestia. Însa prosperitatea si bunastarea materiala a cisnadienilor au fost afectate de multe nenorociri, din care mentionam: ciuma din 1604, 1660 si cea din 1737/1738, incendiul din 17 ianuarie 1841, când au ars multe case si hambare de cereale. Paguba a fost evaluata atunci la 6000 de guldeni, suma foarte mare în vremea respectiva. În perioada 1844-1862 au mai fost înca 11 incendii care au distrus 106 case, cu vitele si cerealele aferente. Apoi, pierderi mari le-au fost aduse cisnadienilor si în 23 august 1857 când, în urma unor ploi torentiale, comuna a fost inundata si multe poduri rupte de ape.
În 1944 armata sovietica deschide în Cisnadie un lagar pentru prizonieri iar un an mai tarziu incepe deportarea sasilor spre lagarele din URSS
În 1948 toate fabricile textile din Cisnadie se nationalizeaza si se formeaza mari intreprinderi textile care atrag forta de munca din toata tara. Cisnadie este declarat oficial oras in acelasi an.
Dupa 1990 incepe privatizarea intreprinderilor textile care duc la o situatie sociala defavorabila. Punctul culminant al crizei este atins in 1998 dupa ce Covtex da faliment si 5000 de angajati raman someri.
În ultimii ani situatia a inceput sa se redreseze, o atentie deosebita este acordata de noua administratie pentru atragerea de noi investitori straini in zona.
Cisnadie si zona înconjuratoare se prezinta vizitatorului atât prin o serie de obiective turistice de o importanta deosebita, cât si prin peisaje naturale de o frumusete incredibila.
Spatiile verzi si în special zonele de agrement, ocupa suprafete reduse în cadrul orasului, important de amintit fiind Parcul Magura, aflat în extremitatea sud-vestica a orasului în imediata apropiere a cartierului Piata Noua.
Aceasta suprafata redusa a zonelor de agrement este compensata de peisajul natural oferit de zona montana învecinata, masivul Magura(1304 m ), Valea Cisnadioarei, Valea Sadului, zone foarte pitoresti ce ofera conditii naturale deosebite, însa dotarile turistice sunt insuficiente.
In Cisnadie sunt de vizitat Biserica fortificata si Muzeul Industriei Textile, unic in Romania
Biserica Evanghelica din Cisnadie, cu hramul Sfintei Walpurga a fost ridicata la începutul sec. al XII-lea ca o bazilica romanica cu trei nave. Prin numeroase transformari a pierdut aspectul ei romanic, numai baza ramanând nemodificata.
Cisnadioara este un sat care apartine de Cisnadie, situat la 2 km vest de acesta. Accesul este posibil din Sibiu pe drumul judetean spre Rasinari apoi 5 km pe un drum modernizat. Asezat intr-un peisaj natural de o frumusete extraordinara, Cisnadioara prezinta turistilor cateva obiective demne de vizitat: Cetatea taraneasca cu bazilica de pe dealul Sf. Mihail din Cisnadioara , Biserica Evanghelica C.A. (1764) si Muzeul taranesc.
Cetatea cu Bazilica in stil romanic de pe Dealul Sf. Mihail este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilului romanic din Transilvania, printre cele mai vechi din aceste parti ale tarii. Biserica este atestata documentar la 1223, când Magister Goulinus o doneaza Manastirii cisterciene de la Cârta. Se compune din nava centrala, doua nave laterale, cor, absida centrala si doua abside laterale.
În interiorul monumentului au fost amplasate monumentele funerare ale ofiterilor si soldatilor germani si austro - ungari cazuti în luptele din jurul Sibiului în toamna anului 1916. Placile funerare au fost stramutate din cimitirul de la Gusterita în anul 1940.
Este construita din piatra, pastrata în conditii excelente, fiind situata pe vârful unui deal împadurit, odinioara loc de aparare împotriva invaziilor straine. Initial, asa cum se poate vedea din structura partilor dinspre apus ale navelor laterale, bazilica fusese proiectata sa aiba doua turnuri, care n-au mai fost continuate dasupra acoperisului.
Construita sub forma aceasta înca din prima jumatate a secolului XIII, biserica acapatat în a doua jumatate aaceluiasi secol un frumos portal romanic, încadrat de câteva arcade care trebuiau sa îmbrace întraga fatada de apus si probabil si celelalte fatade, dar care , ca si cele doua turnuri au ramas neexecutate.
Situata pe vârful stâncos al muntelui, pe un platou foarte îngust în directia rasarit -- apus -- fapt care a impus si forma dreptunghiulara, mai dezvoltata în latime decât, cum ar fi fost normal, îm lungime a bisericii, ale carei nave sunt foarte scurte - cetatea, care completeaza imaginea caracteristica a acestui pretios monument, cuprinde o singura incinta înconjuratacu ziduri de piatra, masurând în latime între 4 si 6 m spre exterior si 2 pâna la 3 m de partea incintei
Biserica evanghelica C.A. din Cisnadioara construita în stil baroc în 1764, înglobeaza pe latura de vest turnul bisericii anterioare apartinând stilului gotic.
Expozitia Muzealã de Etnografie Cisnadioara a fost organizata în 1971 si etaleaza piese de textile, ceramica si lemn specifice creatiei populare sasesti din sudul Transilvaniei.
La 800 m de Cisnadioara, pe Valea Argintului, se gaseste un monument al naturii cu valoare geologica, este vorba de Calcarele cretacice de la Cisnadioara.
Rocile din jurul ei s-au depus în mediul marin în timpul Cretacicului. Depozitele cretacice se întind pe cca. 1km patrat sprijinindu-se cristalinul muntilor Cibinului. Deci, în Cenomanian aici a fost un golf cu ape linistite si calde. Geologic întâlnim o varietate mare de roci: conglomerate, marne nisipoase, gresii, brecci, etc. Cercetatorii au identificat în cadrul lor o bogata microfauna acvatica: foraminifere, corali, gasteropode, lamelibrauchiate, resturi de pesti, moluste. În aceste roci este sculptata stânca cu forma bizara alcatuita din conglomerate si calcare cretacice.
Înalta de 3-4 metri, este rezultatul eroziunii apelor curgatoare, a Pârâului Argintului care într-un timp îndelungat a ros-o în forma de azi. Este declarata monument al naturii datorita formei ei ciudate, cât si prin faptul ca fosilele continute ajuta sa se reconstituie paleogeografia locurilor din timpuri îndepartate.
Structura conducerii actuale a orasului este:
Primar - JOHANN KRECH
Viceprimar - Huja Gheorghe
Secretar - Adrian Steva.